Astăzi am venit de acasă (Slatina) şi după ce am găsit permisul de la bibliotecă pe podeaua camerei şi Cris mi-a atras atenţia a nu ştiu câta oară că sunt împrăştiată, m-am gândit să îl pun bine în portofel. Am observat că aveam cam dezordine şi am aruncat bineînţeles ce mi se părea în plus: biletele de tren, fără să mă uit la ele.
Peste vreo câteva ore mă duc la coşul de gunoi să curăţ un kiwi şi privirea îmi rămâne fixată pe o oră de pe biletul de deasupra: 16:59. Mă gândesc un pic şi îmi dau seama că nu e niciun tren la ora aia spre Bucureşti sau spre Slatina.
Brusc, sar ca arsă, bag mâna în gunoi şi iau biletele. Erau cele pentru sejurul de la mare de weekendul viitor.
Noroc că fetele nu au fost în cameră să ducă gunoiul şi nici eu nu am avut timp să fac asta, pentru că nu numai că aş fi pierdut banii daţi, dar nici nu ştiu dacă aş fi mai găsit bilete la trenul ăla.
Nu înţeleg cum pot fi câteodată atât de aiurită, dar altădată atât de atentă la detalii. Uneori observ şi reţin chestii pe care nu le vede nimeni, dar asta nu mă împiedică să îmi uit mai mereu căte ceva acasă sau să nu observ ceva ce e chiar în faţa ochilor mei.
Cine stie? Poate ăsta e farmecul meu…. mereu imprevizibilă.
Brian, vezi că dintre noi 2 eu sunt ăla mai dus cu pluta, acum trebuie să port și grija ta? ntz ntz
Presimt că dacă le pierdeai de-a binelea, dormeai weekendul ăla la ușă, cu prietenele de pe hol :))