Braşov, Braşov
De cum ajungi în Braşov simţi aerul curat, dar şi atmosfera „încărcată de istorie” şi armonia perfectă, geometria acestui oraş de munte.
Am fost cu colegele mele de cameră într-o drumeţie ce a durat 2 zile, a fost ca un fel de teambuilding unde am scăpat de atmosfera din Bucureşti şi ne-am reîncărcat bateriile.
Eu, sis, Mădă, Laura şi Ramona am pornit la drum pe la 5 dimineaţa şi după câteva peripeţii prin tren (nişte bovineţi care aveau dileme existenţiale de genul:”Cine e Maili Cirus?”sau „New Moon e continuarea la ăla cu vampiri ?” şi vorbeau încontinuu când noi vroiam să mai închidem un ochi şi un nene cu acordeonu’ care cânta cântece de nuntă cu dedicaţii pentru ginerică şi naşu’ mare deşi în tren nu se afla niciunul din ei ) şi opriri interminabile prin diverse comune am ajuns în Braşov la ora 12 şi ceva.
Am luat autobuzul de la Gară până la Biserica Neagră. A fost horror. Babele sunt mai crizate ca în Bucureşti (se întrebau:”Ce le trebuie lor rucsacele alea în spate?” şi se împingeau de zor), autobuzul e mult mai mic şi nici nu scrie ce staţie urmează. Singurul lucru bun e faptul că sţii dinainte la ce oră vine pentru că e afişat în staţie.
Prima oprire a fost Biserica Neagră. După câteva poze am plecat să căutăm casa unde trebuia să ne cazăm. Am ajuns relativ repede şi a fost mult mai bine decât ne aşteptam, mai frumos decât în poze chiar. Am plecat apoi să cutreierăm oraşul. Am fost la Biserica Neagră, pentru că se închidea la 15:00, apoi în Piaţa Sfatului şi pe străduţele dimprejur.
Ne-am plimbat cu telecabina (eu pentru prima oară), am urcat pe Tâmpa, la 1960 m, de unde am admirat panorama superbă a Braşovului. Casele înghesuite şi simetrice, construite parcă după acelaşi tipar, de aceleaşi culori în mijlocul cărora tronează Piaţa Sfatului, un peisaj care îţi taie respiraţia. (poze în dreapta)
A doua zi ne-am propus să vizităm Braşovul vechi, ne-am orientat pe hartă şi am pornit pe strada Lungă, care a fost de fapt foarte lungă. Am mers cam o oră şi la capătul străzii mă aşteptam să găsesc clădiri vechi, un fel de bazar cu suveniruri şi multe alte chestii, dar am fost la fel de dezamăgită ca Dorothy când a aflat că vrăjitorul din Oz nu există. Nu era nimic, aceleaşi case vechi, ca şi până atunci.
Am făcut cale întoarsă şi am mers la Turnul Negru, apoi la Turnul Alb şi la muzeul de aici, unde am aflat multe lucruri interesante despre istoria Braşovului şi despre armele folosite în epoca medievală.
A fost foarte interesantă această excursie, dar mai ales reconfortantă, am aflat multe lucruri interesante şi am trăit experienţe noi.