Ne place sa descoperim mereu locuri, culturi si traditii noi, asa ca atunci cand am primit invitatia celor de la Chef de Duca de a vizita regiunea Caria din Turcia, am spus instant da. A fost prima data cand am fost intr-un circuit international, prima oara in Turcia, prima oara pe continentul asiatic, asa ca eram super entuziasmate sa descoperim aceasta regiune mai putin promovata si de care noi nu auzisem pana acum. Agentia Chef de Duca este prima care organizeaza acest circuit, dar pe viitor, cu siguranta, aceasta regiune a Turciei va deveni mult mai populara pentru ca este la fel de frumoasa si speciala ca si cele intens promovate.
Prima zi
Primul contact cu Turcia l-am avut prin intermediul ghidului nostru, Emrah care ne-a intampinat la aeroport. Vorbea perfect romana, initial nici nu ne-am dat seama ca e turc 🙂 El a contribuit mult la bunul mers al acestui circuit, a facut ca totul sa fie si mai frumos prin povestile si informatiile pe care ni le-a dat despre fiecare loc in parte. Datorita faptului ca a locuit o buna bucata de vreme in Romania se putea raporta si la cultura si obiceiurile noastre, ceea ce a facut ca informatiile pe care le-am aflat sa fie puse si mai bine in context si mai usor de asimilat de catre noi.
Pentru ca am ajuns destul de devreme, de la aeroport am mers direct la cascada Karpuzkaldiran, pe care trebuia in mod normal sa o vedem in ultima zi. Nu ne asteptam sa fie atat de grandioasa, ne-a impresionat prin frumusetea ei si, desi batea vantul destul de tare, am reusit sa facem totusi si cateva poze acolo.
Dupa casacada, ne-am cazat la hotel si am plecat rapid catre pe plaja Elamir (foarte aproape de hotel, aproximativ 10 minute), o plaja cu nisip fin, foarte draguta. Am ajuns la fix pentru a ne bucura de apus si pentru a face cateva poze (am fost singure pe plaja), dupa care ne-am indreptat catre cazare.
A doua zi
Am plecat dis-de-dimineata sa descoprim orasul antic Patara – locul unde s-a nascut Sfantul Nicolae. Inainte de a ajunge la destinatie, am oprit si la Cafe Mola pentru a bea un ceai sau cafea turceasca. Aici am gustat prima data ceaiul de eucalipt – Sultan tea – un ceai super puternic (initial cand l-am mirosit am crezut ca este de menta, semana putin, doar ca este mai puternic) din 22 de plante, care este bun pentru raceli sau alte afectiuni respiratorii.
Ne-am bucurat de o vreme foarte frumoasa cand am ajuns in Patara si am vizitat Teatrul antic, Parlamentul si Strada Portului. Pe vremea romanilor, Patara era un important oras port, renumit pentru industria sa de constructii navale.
Dupa aceea am mers si la plaja Patara, cu nisip fin si foarte linistita pentru ca sezonul estival nu a inceput inca. Aici erau multi comercianti la intrare pe plaja si ne-am cumparat si cateva suveniruri super dragute la preturi foarte accesibile. Apropo de asta, e bine sa aveti la voi lire turcesti pentru a putea face astfel de cumparaturi, nu se poate plati peste tot cu cardul si nici alte monede nu accepta in multe locuri. Noi credeam ca se accepta si dolari, insa nu am vazut pe nicaieri preturi in dolari, doar in lire si euro.
Ne-am intors apoi la autocar pentru ca trebuia sa mergem la urmatoarea locatie – Saklikent. Am admirat din autocar peisaje si plaje superbe – de exemplu Kaputas din Kas – apa era cristalina, superba – se spune despre aceasta plaja ca este rivala plajei Navagio din Zakynthos.
Inainte sa mergem sa vizitam Canionul Saklikent, am mers sa servim pranzul intr-un loc magic, parca desprins din povesti. Cand am coborat din autocar si am vazut locatia unde urma sa mancam, Cristina a ramas socata pentru ca stia de acel loc minunat – Saklikent Natural Paradise Restaurant – de pe internet, era undeva mentionat intr-un top cu locuri frumoase unde trebuie sa ajungi. Ne-am entuziasmat si am facut o multime de poze aici si ne-am bucurat si de o mancare delicioasa.
Am pornit apoi pe jos pana la Canion care are o lungime de 18 km si a fost deschis publicului in 1996. Este foarte aproape de locul unde am mancat, trebuie parcurse 2 poduri suspendate si se ajunge la baza canionului, jos – unde, atunci cand vremea este buna se permite si parcurgerea unei portiuni de traseu prin apa. Noi nu am putut sa facem acest lucru, deoarece nivelul apei era destul de ridicat si era periculos. Dupa ce ne-am bucurat de priveliste, ne-am reintors la autocar si am pornit catre hotel.
A treia zi
Am inceput dimineata cu vizitarea plajei Iztuzu, Dalyan, rezervatie naturala unde broastele testoase Caretta Caretta vin si isi depun ouale. Plaja este inchisa in perioada cand ele depun oua pentru a le putea proteja. Plaja Iztuzu este locul in care Marea Egge se desparte de Marea Mediterana.
Dupa plaja, am mers si la spitalul Dekamer Turkey ( deschis in 2008) care salveaza aceste specii de broaste Caretta Carreta si pe cele verzi si le trateaza pana cand se recupereaza si apoi sunt eliberate in larg. Din pacate, oamenii sunt, in general, principalii vinovati de imbolnavirea acestor animalute – de exemplu atunci cand arunca plastic in apa – broastele cred ca pungile sunt alge si le mananca si se sufoca.
Ne-am indreptat apoi catre raul Azmak pentru a face o plimbare cu barca. Raul este ca un acvariu natural, apa fiind cristalina si limpede, am putut admira si pestii, dar si vegetatia luxurianta. Noua ni s-a parut ca o mica Delta a Dunarii, erau pe margine chiar si gaste, rate si stuf, ne-a placut foarte mult plimbarea. In unele portiuni apa are o culoare ireala, fluorescenta, de parca ar fi editata 🙂
Am coborat apoi in port si ne-am plimbat pana la locul in care urma sa servim pranzul, exact pe malul lacului, unde erau multi comercianti localnici cu peste proaspat de vanzare si multe pisici super dragute. Am mai cumparat si de aici mici suveniruri si o inghetata inedita: inghetata de dude. Nu am fi banuit ca exista asa ceva, insa la turci dudele sunt foarte populare, atat proaspete, cat si conservate ca gemuri, siropuri, sucuri.
Ultima oprire a fost orasul antic Stratonikea. Am aflat multe lucruri interesante despre acest oras antic, care este inca locuit, unele case fiind construite in timpul Imperiului Otoman, pe la 1900. Tot aici au fost descoperite si primele semne ale comertului, pe tablite fiind scrise preturile produselor. Am intrat si in moscheea din oras si cum am fost acolo in perioada Ramadanului, am aflat si detalii intersante despre aceasta perioada de la ghidul nostru.
A patra zi
Am inceput ziua in Bodrum cu vizitarea cetatii si a muzeului de arheologie subacvatica. Vantul din pacate nu prea ne-a lasat sa ne bucuram in voie de acest castel frumos, a batut extrem de tare, a fost o adevarata provocare sa ne deplasam, simteam ca o sa ne ridice pe sus :))
La muzeu am admirat bijuterii si diferite obiecte din epoca Bronzului, dar si obiecte salvate dintr-un naufragiu de la 1400 î.H- am vazut pe un display si reconstituirea acestui naufragiu. Atractia principala a muzeului este o statuie din ceara a printesei Ada din Caria, care se presupune ca a trait in 325-360 i. Hr si al carei schelet a fost descoperit recent in Bodrum, impreuna cu niste bijuterii absolut superbe, lucrate minutios de mesterii acelor vremuri, cum nici azi nu gasesti pe undeva.
Am avut apoi si timp liber la dispozitie pentru a vizita singuri Bodrum. Noi am plecat impreuna cu Ramo si Simy de la Surorile Calatoare si am explorat portul, am intrat si in magazine si ne-am bucurat de frumusetea locului. In oras gasiti si magazine boutique super dragute, dar si multe magazine cu fake-uri ale brandurilor de lux, reproduse fidel.
In Bodrum au fost construite multe hoteluri de lux care atrag in fiecare an vedete – o noapte ajungand sa coste si peste 5000 de euro la un astfel de hotel. Cristiano Ronaldo, Naomi Campbell, Kate Moss sau Roman Abramovich sunt cateva din personalitatile care vin aproape anual in Bodrum pentru a se relaxa.
Seara ne-am cazat in Gulluk, un orasel aflat in apropiere de Bodrum. Cum am ajuns mai devreme la hotel, am mers sa ne plimbam prin micutul port al orasului si am prins si un apus foarte frumos.
Ziua a cincea
Ne-am trezit in zori si am plecat in larg pe un vas de croaziera. Vremea nu a fost chiar prielnica, deoarece batea vantul si erau valuri maricele, asa ca ne-a fost foarte rau (e prima data cand patim asta, pana acum nu stiam ce e raul de mare :). Cu toate ca am luat chiar 2 pastile de rau de mare si am urcat si sus pe punte, unde auzisem ca in mod normal, nu iti mai e rau, nu ne-au ajutat si tot ce ne doream era sa ajungem mai repede pe uscat :))
Dupa croaziera, am mers sa vizitam si orasul antic Laodikea – am intrat si in prima biserica crestina (de fapt ruinele ramase in picioare) – una dintre cele 7 care apar in Biblie – construita dupa Conciliul de la Niceea. Pe aici trecea in antichitate si Drumul Matasii.
Ne-a placut extrem de mult peisajul de aici, erau si foarte multi maci, pozele facute aici chiar par desprinse dintr-o carte postala.
A plouat putin cat timp am stat aici, insa apoi ne-am bucurat de un curcubeu tare frumos.
Ziua a sasea
Am inceput cu faimosul Pamukkale, cunoscut si sub numele de Castelul de Bumbac (acest loc se viziteaza optional, nu este inclus in circuit). Initial cand am ajuns noi ploua si era destul de frigut, dar pana la urma ploaia nu a durat mult si s-a oprit, chiar la timp pentru a ne bucura cu adevarat de locatie. Evident ca se vede si mai frumos cand e soare, se schimba mult nuanta apei. Locul nu este ca in fotografiile de pe Instagram, care probabil erau surprins cu drona, insa culoarea apei e superba si ne-a placut ca nu erau atat de multi turisti in perioada asta. Ne-am facut curaj si am intrat in piscinele cu apa termala calda (cred ca cel mai bine e sa va luati incaltari de apa pentru ca in anumite portiuni aluneca si sunt si pietre) si a fost o senzatie tare placuta.
Ghidul nostru ne-a spus ca multa lume crede ca Pamukkale a secat pentru ca o viziteaza cand nu e apa in piscine, dar de fapt apa se opreste periodic de catre ei pentru a putea sa i se pastreze culoarea.
Am mers sa vedem apoi si Piscina Cleopatrei, un loc superb, parca desprins dintr-un film. Pe fundul bazinului, se pot vedea ruinele templelor grecesti, iar apa este incalzita. Se poate si intra in piscina, erau cativa oameni cand am ajuns noi, dar se plateste separat.
Dupa piscina, am ajuns si la pestera Kaklik, care este o varianta subterana a tavertinelor de la Pamukkale. Rocile s-au format pe parcursul a mii de ani, datorita apelor bogate in sulf care strabat pesterea. Acum, cand am fost noi era si destul de multa apa pe scari in pestera, datorita topirii zapezii de pe munti, dar ghidul ne-a spus ca nu mereu e asa, depinde de perioada. E una dintre cele mai frumoase pesteri pe care le-am vazut pana acum, merita vizitata cu desavarsire.
Era musai sa vedem si cum se fac covoarele turcesti, renumite in toata lumea pentru frumusetea si rezistenta lor, asa ca am mers la fabrica Sentez, unde am avut un tur ghidat si am aflat o multime de lucruri interesante despre covoare. Am vazut cum se fac covoarele turcesti cu 2 noduri, spre deosebire de cele persane care se fac cu un nod, asta le face mult mai rezistente si nu exista riscul de a se desira.
Am aflat o multime de informatii si despre covoarele de matase, chiar nu stiam de existenta lor si am aflat si despre procesul de obtinere a acesteia (pentru un singur fir este nevoie de 400 de gogosi de matase). Nu stiam ca firul de matase se foloseste pentru a taia marmura, la fabricarea vestelor anti-glont, la parasute sau la baloanele cu aer cald. Covoarele de matase chiar ni s-au parut deosebite, mai ales ca in functie de lumina, isi schimba si culoarea si sunt si atat de fine, pe noi ne-au cucerit 🙂 Ne-au placut si cele din lana, erau super pufoase, am avut ocazia sa vedem multe modele la demonstratie, dar din pacate, nu am avut voie sa facem si poze 😀
Am aflat si ca aceste covoare turcesti sunt extrem de rezistente si au garantie intre 80 si 200 de ani in functie de model, insa si pretul acestora este pe masura. Vestea buna este ca nu le scade valoarea in timp, dimpotriva pot fi vandute cu un pret mai mare decat cel de achizitie.
Ziua a saptea
Am mers la o fabrica de piele, unde mai intai am asistat la o prezentare de moda si am aflat mai multe detalii despre materiale. A urmat un magazin cu bijuterii de aur si argint cu diamante si pietre pretioase, unde am aflat mai multe detalii despre sultanit, o piatra care isi schimba culoarea in functie de lumina si persoana care il poarta.
Ne-am indreptat apoi catre Antalya unde am avut timp liber sa ne plimbam. Am ajuns in port, in bazar, am intrat si prin magazine, ne-a placut vibe-ul orasului. Un loc ce trebuie vizitat aici e Poarta lui Hadrian, cunoscuta si ca Poarta Hadrianus, un arc de triumf construit după ce in anul 130 imparatul roman Hadrian a vizitat Antalya.
Ne-am si pacalit putin cu preturile pentru ca noi in bazar ne asteptam sa fie produsele mai ieftine si ne-am dat seama apoi ca de fapt luasem lucruri la pret dublu fata de magazine, asa ca va sfatuim sa va uitati la preturi si sa negociati inainte sa luati ceva, chiar si la magazine, nu doar la tarabe pentru ca asa se procedeaza aici. Daca doriti sa luati dulciuri si produse traditionale pentru acasa, va recomandam sa mergeti la magazinul traditonal de la 1914 din centru, de langa port, preturile sunt super bune si produsele calitative. Ce trebuie incercat in afara de baklava: siropul de rodie- e un dressing excelent pentru salata, curmalele Medjool, maslinele si rahatul cu crema de fistic.
Nu am ratat nici show-ul cu inghetata, e un must try in Turcia. Chiar daca gustul nu ne-a placut mai deloc si a fost si scumpa, spectacolul e garantat, e super amuzant, noi ne-am distrat, merita sa incercati.
Noua ne-a placut foarte mult circuitul Caria alaturi de Chef de Duca si vi-l recomandam daca doriti sa descoperiti Turcia mai altfel, nu intr-un sejur all inclusive, daca nu aveti cu cine merge in vacanta, daca doriti sa cunoasteti persoane noi sau, dimpotriva, daca doriti sa mergeti cu prietenii intr-o vacanta in care sa descoperiti mai multe despre cultura si istorie si nu doar a Turciei, ci si a lumii. Pretul circuitului porneste de la 399 euro, insa oferta detaliata o gasiti pe site-ul Chef De Duca.
