fbpx

Smile and the world smiles with you

Photos from today’s post are a bit „old” and maybe you realized this after you see my hair length. I already miss my long and beautiful hair 😛 When I look at these pictures I’m so sorry that I cut it.
The moments I feel beautiful are pretty rare and that day was definitely one of them.
Julie do my hair and and make-up because we made a special project
that we haven’t post it on the blog due to lack of time.
That project requires time and we don’t want to post
it until it’s perfect, because we don’t do things by half measures. Anyway
it’s not urgent, we will post it when it’s ready. We think you will like
because it’s something new.
I experienced problems with self-esteem in the past and even now, but on only sometimes. In the past was awful, I felt very ugly. No one ever told
me that I am ugly or anything like this, but because I was shy and not among
the popular girls, I felt I couldn’t compare myself with other girls.
I thought I was having all sorts of flaws and when talking to someone it seemed that everyone looked at me and analyze my flaws. My biggest
complex were my teeth, which were far from normal,
although I wore braces as a teenager. At that time the technique was not so evolved and I haven’t see much change after I got off the braces. It
was awful for me to took a picture and  annoyed me terrible when someone
said „Cheese!”. Every
time I receives the photos (back then it weren’t digital) I  always checked quickly if I have my mouth closed or my teeth „were out”.
After all these years of „pain”, now I laugh with my mouth wide open in all the photos and I think everyone can see that it’s not faked,
but comes from within. I don’t even know why, but I think 90% of the time I smile. Maybe somehow I try to recover all the years that I haven’t laughed. I still don’t have beautiful teeth, but I don’t
think anymore that’s important, but the fact that I learned to accept myself as
I am. I became aware that you can’t have it all and have
to be satisfied with what you have, I realized that nobody is perfect and the
way others see us is the way we see us. I’m more confident, I learned to accept a compliment and I try every day to improve these skills. I never felt beautiful (well, maybe just a few times: P), but I’m sure that I’m pretty
because your behavior is what makes you beautiful in the eyes
of others.
And finally I leave
you with a beautiful quote that will make you smile: „We don’t laugh because we’re happy – we’re happy because we laugh.” – William James
About my outfit: I really like this CiChic dress and it would be perfect if it was a bit longer. I combined it with my Celine Classic Box Crossbody look alike bag from Romwe, my CCC sandals and some pink accesories. A simple, but chic outfit for a hot day.
Kisses!

♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

Fotografiile din postarea de astazi sunt putin mai vechi si probabil o sa va dati seama de asta dupa lungimea parului. Deja imi lipseste parul meu lung si frumos 😛 Cand ma uit la pozele astea imi pare asa rau ca l-am tuns. In fine, nu sunt genul care sa planga dupa par, dar ma enerveaza ca nu am fost tunsa asa cum vroiam eu 🙁  Dar tot raul e spre bine: va creste mai sanatos si sper ca pana vara viitoare sa revina la lungimea din aceste fotografii.
Sunt destul de rare momentele in care ma simt frumoasa, iar ziua aia a fost cu siguranta unul dintre ele. Julie s-a ocupat de parul meu si de make-up pentru ca am realizat un proiect special, pe care nu am ajuns inca sa-l postam pe blog din lipsa de timp. Necesita ceva mai mult punerea lui la punct si nu vrem sa postam pana nu e totul perfect, pentru ca nu ne plac jumatatile de masura. Oricum nu e ceva urgent, o sa-l postam cand va fi gata. Banuim ca o sa va placa pentru ca e ceva nou.
Ca si Julie (daca nu ati citit postarea ei despre incredere o gasiti aici), si eu am avut si inca mai am uneori probleme la capitolul incredere in mine. Inainte era groaznic, ma simteam foarte urata din punct de vedere fizic. Nu mi-a zis nimeni niciodata ca as fi urata sau ceva de genul, dar datorita faptului ca eram mai timida si nu ma numaram printre fetele populare, mi se parea ca sunt urata si ca nu ma pot compara cu alte fete. Imi gaseam tot felul de defecte, imi faceam tot felul de griji inutile si mi se parea ca atunci cand vorbesc cu cineva toti se uita la mine ciudat si imi analizeaza defectele. Cel mai complexata m-am simtit din cauza danturii, care a fost una departe de normal (nu spun perfectiune pentru ca asa ceva cred ca se obtine doar in cabinetul dentistului), desi am purtat aparat dentar in adolescenta. Pe vremea aia tehnica nu era asa evoluata si nu am vazut prea mari schimbari dupa ce mi-am dat jos aparatul.
Era un chin pentru mine sa fac vreo poza si ma enerva groaznic cand cineva imi zicea sa zambesc sau cand faceam vreo poza de grup si toti erau cu gura pana la urechi iar eu cu un zambet timid in coltul gurii. De fiecare data cand primeam fotografiile (pe vremea aia nu era totul digital) verificam repede daca am iesit cu gura inchisa sau daca mi se vedeau dintii aiurea in poze.
Dupa toti acesti ani de „chin” acum rad cu gura pana la urechi in mai toate fotografiile si cred ca se vede ca nu e ceva prefacut, ci vine din interior. Nu stiu nici eu de ce, dar cred ca 90% din zi sunt cu zambetul pe buze. Poate pentru a recupera cumva toti anii in care nu am ras. Nu ca inainte nu radeam, ba da, poate la fel de mult ca acum, insa o faceam mult mai retinut, in special cand eram in prezenta oamenilor pe care nu ii stiam prea bine. Nici acum nu am o dantura wow (abia astept sa scap si de aparatul de pe arcada de jos in cateva luni si sa imi albesc dintii :P), insa nu cred ca asta e important, ci faptul ca am invatat sa ma accept asa cum sunt. Am devenit constienta ca nu le poti avea pe toate si trebuie sa ma multumesc cu ce am, am realizat ca nu e nimeni perfect si ca felul in care ne vad ceilalti tine de felul in care ne vedem noi. Sunt mult mai increzatoare, am invatat sa accept un compliment si incerc zi de zi  sa imi imbunatatesc aceste abilitati. Nu m-am considerat frumoasa niciodata (ei bine, poate doar de cateva ori :P) si nici nu cred ca o sa ma consider, dar acum sunt convinsa ca sunt draguta si ca trasaturile de caracter si comportamentul te fac mai frumos in ochii celorlalti decat frumusetea fizica. Da, cu siguranta, mai exista si oameni care pun mare pret pe frumusetea exterioara, care fac din tantar armasar si care nu rateaza nicio ocazie de a sublinia anumite defecte ale altora, dar am inteles ca acesti oameni trebuie ignorati si lasati sa-si „faca numarul” pentru ca la un moment dat se vor plictisi cand vor vedea ca nu li se acorda atentie si vor pleca.

Despre outfit: rochita aceasta ar fi fost preferata mea in aceasta vara daca ar fi fost putin mai lunga si nu ar fi fost transparenta. Cu transparenta se rezolva cu o jupa, insa cu lungimea nu prea, mai ales ca are elastic in talie si se mai ridica. Oricum e draguta, dar nu o sa o port atat de des pe cat as fi purtat-o daca era mai lunga. Am combinat-o cu una din gentile mele favorita, Celine Box Crossbody bag look alike si cu sandalele mele CCC, pe care le-am tot purtat vara asta pentru ca sunt extrem de comode si frumoase. Aa, si bineinteles, nu putea lipsi ceva roz: un inel si o bratara in culoarea mea preferata.
  
Si la final va las cu un citat frumos care sa va faca sa zambiti: „Nu rad pentru ca sunt fericit, ci sunt fericit pentru ca rad”- William James

Voi va confruntati cu lipsa increderii in voi? Care e remediul vostru pentru a va simti mai bine?

Something pink it’s a must for me 🙂

And just for you: without glasses 😛
Dress/Rochie: CiChic (here);
Sandals: CCC
Bag and Necklace/Geanta si Colier: Romwe
Sunglasses/Ochelari de soare: Polaroid
Watch/Ceas: Casio
Ring/Inel: Six
Bracelet/Bratara: handmade by Julie

Comments

comments

32 Comments

  1. iulie 26, 2014 / 3:59 am

    I love this outfit and accessories 🙂 I especially enjoy the message of self – acceptance in this post. I think you are lovely!
    http://www.lookfortheoccasion.com

    • iulie 28, 2014 / 11:28 am

      Thank you so much Liz for stopping by.
      I'm so glad you like the message of this post.
      Kisses! :*

  2. iulie 26, 2014 / 5:30 am

    Imi place foarte mult nuanta rochitei si modul in care ai ales sa o porti.
    Sandalele sunt adorabile. 🙂
    Pupici

  3. iulie 26, 2014 / 6:26 am

    Foarte draguta esti. In ultima foto semeni cu Paula Seling. Ma regasesc in ceea ce ai scris. Pupici!

    • iulie 28, 2014 / 11:46 am

      Multumesc frumos Elena. Cred ca stii cat imi place Paula Seling, asa ca nu are sens sa iti spun ce ma bucur cand cineva imi face acest compliment <3
      Imi pare rau sa aud asta, dar cred ca acum esti constienta ca esti o fata frumoasa atat la exterior, cat si la interior.
      Te pup! :*

  4. iulie 26, 2014 / 8:45 am

    Rochita are o culoare faina, cand am avut de-a face cu rochii prea scurte am purtat pantaloni scurti pe sub sau o fixam cu o curea si ma simteam toata ziua stingherita, sa nu se vada, sa nu se ridice… :)) Zambetul, ochii, le-am consiferat un atu, dar "prea slaba" mi-a mancat adolescenta, increderea in mine mi-am capatat-o treptat si inca mai am de furca. Dar ma simt mai bine cu mine, si cu parul scurt, si cu "defectele" de la bisturiu sau de la natura, si cu cele din interior. Suntem perfect imperfecti. Pana sa caut un zambet care sa-mi faca ziua mai buna, ma uit la mine, ma cert, ma imbarbatez, daca ofer zambete de obicei primesti inapoi, iar asta se aplica in mai toate.
    Frumusetea vine din interior si tu esti tare faina!
    Hugs

    • iulie 28, 2014 / 12:08 pm

      Multumesc frumos. La fel eram si eu ingrijorata sa nu mi se ridice prea mult 😛 Rochia a venit cu o curea, dar nu o port pentru ca mi se pare ca arata si mai scurta :))
      Mie nu mi se pare un defect sa fii prea slaba, dar stiu despre ce vorbesti. Pana si eu, care nu eram atat de slaba, in adolescenta primeam adesea remarci de genul "Mananci numai miercurea si vinerea?" sau "Tii dieta?" si culmea nu de la copii, ci de la persoane mai in varsta, care se apucau sa-mi vorbeasca mie de alimentatie si importanta ei.
      Ma enerveaza cand altii se cred destepti si iti dau sfaturi, fara sa stie despre ce e vorba. Cred ca daca m-as intalni cu multi acum, m-ar sfatui sa tin dieta ca am nevoie :))))
      Stiu ca si la tine nu e din cauza ca tii regim, ci pur si simplu asa e organismul tau si nu asimileaza. Oricum, cu vestimentatia potrivita, arati foarte bine si intotdeauna am considerat ca e mai bine foarte slab decat gras, asa ca nu ai motive sa fii suparata.
      Poate, pe viitor, dupa ce o sa ai un beblus o sa te ingrasi si o sa vezi cum ti-ai dori sa revii la supletea de acum 😛
      Ma bucur ca ma consideri asa, e un compliment extrem de frumos.
      Te pup! :*

  5. iulie 26, 2014 / 9:07 am

    Draga mea, ai dintii foarte ok, stai linistita! Eu am avut probleme mari cu dantura, imi sarea smaltul de pe dinti intr-o veselie, asa cum se ia coaja de pe un ou fiert :)) Abia anul asta am reusit sa imi imbrac dintii in coroane de portelan si totul a revenit la normal dupa ani buni. Cert e ca sfatul meu in materie de dantura este sa nu te apuci sa o albesti, asta daca nu vrei sa ti-o distrugi. Sunt suficient de albi dintii tai si mai bine sanatosi decat cu probleme mai incolo! Stiu din surse sigure ca albitul nu e safe :))
    Revenind la tunsoare, si eu am avut parte de cateva facute aiurea :)) noroc ca imi creste super repede parul si din cauza asta stau linistita in astfel de momente. Eu sunt de parere ca mult mai bine iti sta cu el lung, cum il ai in aceste poze, ti se potriveste mai bine 😀 Dar stai linistita ca o sa creasca! :*:*

    • iulie 28, 2014 / 12:29 pm

      Nu am mai auzit niciodata de problema asta, imi inchipui cat de nasol trebuie sa fi fost si mai ales cat de costisitor sa iti pui coroane de portelan 🙁
      Stiu ca nu e atat de indicat, dar si Cristina si i-a albit (si cu benzi si la dentist) si ea are dintii mai sensibili ca ai mei si nu a patit nimic.
      Pentru inceput o sa incep cu benzi, care nu sunt deloc puternice (cel putin nu atat de rau precum albirea de la dentist) asa ca nu cred ca o sa am probleme.
      Da, asa e cu tunsoarea. suntem norocoase ca ne creste repede.
      Si mie tot lung imi place 🙂
      Te pup! :*

  6. iulie 26, 2014 / 12:20 pm

    Mereu am apreciat atitudinea la tine si banuiam deja ceea ce ai scris azi. 🙂

    • iulie 30, 2014 / 6:09 am

      Nu stiu, dar eu asa te-am perceput. 🙂

  7. iulie 27, 2014 / 9:02 am

    Esti foarte frumoasa, cu tot cu defecte 🙂

  8. iulie 27, 2014 / 10:00 am

    Din cate am vazut eu, esti un om frumos atat pe exterior cat si pe interior, deci n-ai de ce sa iti faci griji. Cu dantura am avut si eu compleze ani de zile pana mi-am pus aparat dentar. Acum nu ma zambesc asa des pentru ca am impresia ca mi s-au accentuat ridurile.
    Legat de par, iti inteleg furia. Am patit-o si eu si de atunci nu m-am mai tuns decat o data din varfuri. Si nu stiu ce mi s-a pus pe el dar il vreau si mai lung de atat. O sa fac curand o mica schimbare oricum, ma mananca si pe mine :D.
    Te pup! Astept sa vad ce proiect frumos ati mai pregatit voi 3.

    • iulie 28, 2014 / 12:52 pm

      Multumesc frumos:)
      Stiu ca ai avut si tu aparat, dar daca nu mi-ai fi zis, nu mi-as fi dat niciodata seama, ai o dantura foarte frumoasa.
      Si mie mi s-au accentuat, dar sincer eu nu ma pot (si nici nu vreau) sa ma abtin sa nu rad. E pacat sa te privezi de aceasta bucurie. Oricum, ai fi frumoasa si cu riduri.
      Da, cred ca pe viitor si eu o sa imi tund doar varfurile ca sa nu mai patesc ca acum. Eu mereu vara am obiceiul sa ma tund mai scurt si sa imi iau cam jumate din lungime, dar de data asta nu lungimea mi se pare porblema, ci faptul ca sunt caprita cu o tunsoare naspa :))))
      Speram sa postam in curand.
      Te pup! :*

  9. iulie 27, 2014 / 12:13 pm

    Presimt ca voi scrie un mic roman dar ai deschis un subiect interesant care merita dezbatut.
    Inainte de asta am sa iti spun ca rochita e intradevar frumoasa, dintr-un material si culoare placuta, pacat ca iti este scurta.
    Eventual poti sa o porti pe post de camasa, cu pantaloni scurti sau lungi, cum doresti. Asta ca sa nu o tii in dulap 🙂
    Tu oricum ai un par frumos care va creste si iti sta tare bine asa cu bucle lejere. Iar dantura ta arata tare bine, believe me 🙂

    Eu m-am confruntat cu o grava lipsa a increderii in mine in timpul liceului. Fiind cea mai inalta fata dintr-o clasa de fete si 3 baieti (am 1,80) eram adesea tachinata de colege ca nu ma vad cat sunt de inalta si mai ales de slaba? Pana si "doamna diriginta" avea obiceiul sa imi aminteasca asta in mod constant desi stia ca nu ma simt in largul meu cand se insista asupra subiectului. Chiar primisem in clasa a 10-a o diploma "pentru cea mai inalta fata din clasa". Fiecare dintre colege primisera din partea dirigintei diplome in care s-a scris ceva care le caracterizeaza iar la mine s-a gasit exact asta.
    Apoi,nu eram multumita de ochii mei mari caprui (desi culmea, acum e cel mai des compliment pe care il primesc) nu eram multumita de urechile mele, de dintii mei pentru ca am strungareata intre dintii frontali (care si ea e privita ca ceva special) Si poate ca lista ar continua.
    Acum insa, aceste complexe au ramas in trecut. La maturizarea mea am contribuit in mare masura eu dar si persoanele din jurul meu, fiind norocoasa sa am alaturi oameni buni si frumosi.
    Si acum "lucrez" la capitolul incredere de sine cu o amica ce imi aminteste de mine acum 5-6 ani.

    • iulie 28, 2014 / 1:11 pm

      Nu-i nimic, eu ador comentariile lungi. Imi place atat sa le citesc, cat si sa le scriu 😛
      Multumesc frumos.
      Citisem mai demult pe blogul tau despre aceasta "problema" a ta. Imi pare rau sa aud ca ai trecut prin asta. Oricum, e super ca esti inalta, multe fete si-ar dori sa aiba inaltimea ta de model. Si eu mi-as dori sa fiu mai inalte cel putin cu cativa centimetri 🙂
      Oricum, stii ce mi se pare haios? Ca aproape toate defectele pe care ni se pare ca le avem cand suntem mici, devin mai apoi calitati. Realizam abia cand ne maturizam ca e super sa fii inalt, sa fii slab, sai ai buzele prea groase, ca e lipsit de importanta ce culoare sunt ochii tai sau ce forma au nasul si dintii.
      Nu lucram in industria de la Holllywood, asa ca toate aceste mici particularitati pe care candva le consideram defecte ne fac sa fim unici si speciali in ochii celorlalti.
      Ma bucur mult sa aud ca iti ajuti prietena sa treaca peste acest capitol nu prea frumos din viata ei.
      Te pup! :*

  10. iulie 27, 2014 / 12:27 pm

    foarte frumoasa rochita.Te pune in valoare,iar culoares este minunata.Pupici

  11. iulie 27, 2014 / 6:46 pm

    Dorina, da-mi voie sa-ti spun: eu nu mi te pot imagina altfel decat cu zambetul acela larg pe buze. Imi place tare mult rochita verde pe care o porti si cat de frumos ai accesorizat-o.
    Te pup!

    • iulie 28, 2014 / 12:37 pm

      Multumesc frumos Raluca. M-ai facut sa ma simt foarte bine. Sa stii ca am citit comentariul tau cu zambetul pe buze 😛
      Esti foarte draguta!
      Te pup! :*

  12. iulie 27, 2014 / 10:49 pm

    F faina rochita si f comoda, banuiesc. Pacat ca i-au pus elastic in talie, mi-o imaginam cu o curelusa subtire.
    Probabil ti s-a mai spus de multe ori, dar mie de abia acum mi-a picat fisa: zambetul tau seamana cu cel al Paulei Seling. Si esti frumoasa! Ti pup!

    • iulie 28, 2014 / 12:44 pm

      Da, e super comoda, dar e enervanta ca se ridica si trebuie sa stau mereu cu grija 😛
      Ti-o imaginai bine pentru ca are o curelusa, insa nu am purtat-o eu ca sa nu mi se ridice si mai rau 😛
      Da, mi s-a spus, dar nu ma supar deloc daca mi se mai spune.Dimpotriva :)))
      Asa cum am mai zis o ador pe Paula si ma simt magulita cand cineva imi spune asta. Mie nu mie se parea ca semanam, dar dupa ce mi-au zis mai multe persoane, parca, parca incep sa vad si eu o mica asemanare 🙂

      *** Casa de piatra si multa fericire! Iti doresc ani multi si frumosi alaturi de sotul tau si sper sa vi se indeplineasca toate dorintele! Te pup! :*

    • iulie 28, 2014 / 9:16 pm

      Multumesc frumos Saci. Nu m-am gandit nicio clipa la negru, cred ca combinatia de verde/kaki cu maro o stiu de cand eram mica. Nu stiu de ce, culorile astea mi se par facute unele pentru altele 🙂
      Da, se pare ca toti am avut niste probleme cu increderea in noi in adolescenta. Cred ca e cea mai vulnerabila perioada.
      Da, incerc sa nu mai bag nimic in seama si sa ma concentrez pe aspectele pozitive.
      Te pup! :*

  13. iulie 29, 2014 / 11:14 am

    Rochita a la Lovely Pepa!! Imi place la nebunie si imi place si mai mult ca ai purtat-o cu sandalute joase si cu gentuta asta care e una dintre preferatele mele! <3
    In ceea ce priveste subiectul, asa cum ai spus si tu, am discutat deja despre asta. Eu ti-am zis de multe ori ca iti sta foarte bine cu noul par, mie imi place si imi pare rau ca tu nu ai aceeasi parere dar e bine ca iti creste repede, eu ar trebui sa astept 4 ani ca sa imi creasca cat il aveai, deci.. uite inca o calitate pe care o detii!
    Asa, ca sa vorbesc si despre ce ai zis tu, in special de dinti, nici mie nu imi plac deloc si multi ani am refuzat sa zambesc in poze ca sa nu mi se vada "oribilitatile" dar iata ca incerc sa depasesc si asta, sunt ai mei, asa sunt si gata!
    Ai tai sunt foarte draguti si te felicit din tot sufletul ca ai rezistat atat de mult cu aparatul si inca mai rezisti!

    Pupicei!

  14. august 7, 2014 / 8:28 am

    Ce frumos ai scris…ma regasesc perfect! si cred ca multa lume se va regasi in ce ai scris tu mai sus…
    Si eu eram complexata si nu imi placea sa fac poze…si nici nu eram populara, desi nu am fost nici anti sociala. Cred ca increderea vine cu varsta, pentru ca observ asta pe pielea mea, acum, la 26 de ani, cand ador sa fac poze, sunt mereu cu zambetul pana la urechi si ma iubesc asa cum sunt pe zi ce trece tot mai mult. Si asta ar trebui sa faca toata lumea! <3

Privacy Policy