Majoritatea turistilor viziteaza Olanda pentru Amsterdam, lalele, mori de vant sau iarba, dar putini sunt cei care stiu ca in aceasta tara se afla unul dintre cele mai frumoase sate din lume. Cunoscut sub denumirile de “Venetia Olandei” sau “Mica Venetie a Nordului”, Giethoorn e un sat ce pare a fi desprins din povesti.
Stiam de Giethoorn de ani de zile, il aveam pe lista noastra de dorinte, asa ca am zis ca atunci cand o sa mergem sa vedem campurile de lalele din Olanda si Amsterdamul, o sa ajungem si in satuc neaparat.
Ne e neaparat foarte usor de ajuns, cu mijloacele de transport in comun ar fi trebuit sa schimbam de mai multe ori din Utrecht unde am stat noi si pana acolo, insa am inchiriat o masina, pentru ca la cat de scump e transportul la ei, am iesit similar la pret.
In Giethoorn nu exista strazi, asa ca am lasat masina la intrarea in sat. Stiam asta dinainte si nu ne-a deranjat catusi de putin, ni se pare ca acesta este unul din farmecele satucului si tocmai de aceea e extrem de curat si deloc poluat. Nu am platit parcare pentru ca am mers la un hotel sa intrebam unde e parcarea si proprietarii ne-au spus ca o putem lasa in curtea lor, au fost incredibil de draguti si ne-au ajutat si apoi cu o problema aparuta la masina, chiar nu cred ca o sa ii uitam vreodata, mai ales ca erau o familie ce parea din filme ( cu toate ca olandezii sunt perceputi ca oameni reci, sunt incredibil de saritori si dornici sa ajute dezinteresat si ne-au dovedit-o mai multe ori in aceasta excursie- am putea face o postare doar despre asta).
Revenind la sat: strazile sunt inlocuite cu canale iar masinile cu barcute, iar de o parte si de alta a lacului poti admira casele traditionale si satenii incaltati in sabotii traditionali tunzand iarba. Noi am crezut ca sabotii aceia sunt piese de muzeu, insa chiar am vazut sateni incaltati in ei prin curte. Apropo de iarba, indiferent de felul in care aleg sa o tunda, fie manual, fie cu masini tip robotel care sunt programate sa faca singure toata treaba, iarba arata perfect peste tot, i-ar face gelosi si pe cei de la Wimbledon 🙂
Verdele crud al ierbii proaspat tunse se combina armonios cu multitudinea de flori ( in special lalele) ratuste si lebede, poduri din lemn, alei si casute ce par din turta dulce unde domneste o atmosfera super linistita, intrerupta doar de exclamatiile de uimire ale unor turisti entuziasmati ca noi 🙂
Numele localitatii este legat de descoperirea a catorva sute de coarne de capra (Gietehorens), in urma unor inundatii din secolul al X-lea, de aceea o sa mai vedeti acest simbol prin diverse locuri.
Cea mai buna metoda de a explora satucul este printr-o croaziera pe canal. Noi am optat pentru croaziera de o ora, insa daca ar mai fi sa vizitam iar satul, am alege doua ore pentru ca ni s-a parut ca am fost mereu pe fuga, nu am avut timp sa admiram totul in tihna si nici poze nu prea am putut face. Preturile pentru inchiriatul barcii difera de la un comerciant la altul, noi am luat una de la proprietarul unei cafenele, nu mai stim exact cum se numea (e o poza mai jos cu ea) unde am baut o ciocolata calda cu lapte de migdale delicioasa si am primit si mici brownies de la proprietara (doar v-am zis ca sunt super draguti 🙂 ). Ea ne-a spus ca sotul ei inchiriaza barci si asa am aflat ca pretul era mai mic fata de cele pe care le vazusem pana atunci.
Cea mai grea parte e ca trebuie sa manevrezi singur barca cu ajutorul unei manete si ai un anumit traseu pe care trebuie sa il urmezi, nu te poti intoarce pe unde pleci, asa ca trebuie sa urmaresti cu atentie harta primita de la ei, nu ai GPS. Insa trebuie sa recunoastem ca desi poate parea intimidant la inceput pentru ca, comenzile la barca sunt invers fata de cum e normal, dupa putin timp te obisnuiesti si totul devine o aventura distractiva.
Populatia satului este de 2620 locuitori, insa numarul turistilor e infinit mai mare, am inteles ca Giethoorn ar atrage peste 1 milion de turisti anual, mai ales turisti chinezi (peste 200.000/an) si intr-adevar, si cand am fost noi, erau cei mai numerosi. Noi nu am fost in sezon si cu toate acestea canalul era plin de barci, uneori trebuia sa ne oprim ca sa ii lasam pe altii sa treaca, deci nu ne imaginam cum e vara. Trebuie sa stiti ca e foarte frig si curent pe apa (noi am fost pe la jumatatea primaverii) asa ca e bine sa aveti o haina la voi si eventual ceva de pus pe cap.
Dupa ce am terminat „croaziera” cu barcuta, am luat-o la pas prin sat si ne-am plimbat pe alei si am mai descoperit alte casute superbe. In Giethoorn exista peste 150 de poduri din lemn pentru a trece de pe o parte pe alta a malului. Localnicii folosesc bicicleta, merg pe jos sau cu bărci si totul este proiectat pentru a trai o viata cat mai verde. Si probabil o sa ziceti: pai si barcile polueaza. S-au gandit si la asta: barcile cu care se circula pe canale sunt cu motoare eco de capacitate mica, care nu polueaza fonic.
Noua ne-a placut incredibil de mult acest sat si credem ca e fermecator in orice anotimp, asa ca ne-am dori sa mai revenim si vara, cand e cald si cu siguranta e plin de flori, iar temperaturile pe barca sunt, cu siguranta, mai suportabile decat in aprilie, cand erau sub de zece grade 🙂
Nu credem ca veti fi dezamagiti daca alegeti sa vizitati Giethoorn, dimpotriva veti avea ce admira, e diferit fata de un sat traditional, asa ca va sfatuim sa va rezervati o zi pentru a merge aici daca ajungeti in Olanda.
