Sighisoara, the medieval gem of Transylvania

Sighisoara e cel mai „instagramabil” oras din Romania in care am fost pana acum, la fiecare colt de strada iti vine sa te opresti sa faci o fotografie. Ziduri colorate, usi care mai de care mai dichisite, ferestre cu ghivece cu flori multicolore, totul te imbie la fotografiat. Nu ai cum sa nu te indragostesti de casutele colorate, de stradutele mici si linistite, pare ca te-ai intors in timp acum multi ani, asa ca daca vrei sa te simti transpus intr-o alta epoca, porneste la drum catre Sighisoara.

Vizitasem de ceva vreme cam toate orasele mari din jurul Sighisoarei, insa aici nu reusisem sa ajungem. Desi vazusem o multime de poze, tot ne-a surprins foarte placut orasul, e clar in topul oraselor pe care le-am vizitat pana acum.

Ce sa vizitezi in Sighisoara

Sighișoara este unul dintre putinele orase-cetati locuite din lume, iar majoritatea caselor au o vechime de peste 300 de ani. Orasul a fost intemeiat de colonistii sasi si s-a dezvoltat datorita mestesugarilor, care erau organizati in bresle si aveau printre altele, obligatia de a intretine cate un turn din cele care alcatuiau sistemul defensiv al cetatii. Fiecarui turn i-a fost atribuita denumirea breslei care il intretinea, iar astazi dintre cele 14 turnuri s-au pastrat 9.

Turnul cu Ceas este cladirea de referinta a orasului si trebuie neaparata sa il vizitezi. In interior adaposteste  Muzeul de Istorie, unde o sa gasesti o multime de obiecte interesante ce au apartinut breslelor de mestesugari. Dupa ce vizitezi muzeul, trebuie musai sa urci in turn pentru a te bucura de panorama asupra orasului. Pretul biletului este in jur de 12 lei pentru adulti si de doar 3 lei pentru studenti. Poti sa mai vizitezi si Camera de Tortura, insa cand am fost noi era inchis.

De la turn, trebuie doar sa treci strada si sa intri la Biserica Manastirii, inaltata in secolul XIII de catre ordinul dominican, unde vei putea admira o cristelnita din anul 1440 si vei putea asculta un discurs istorico-religios al unui domn (prezbiter credem noi, dar nu stim sigur ) atat de carismatic si amuzant care ne-a fermecat asa de tare incat nu am fi mai plecat de acolo.

Tot in apropierea turnului cu ceas il gasesti pe pictorul Calin Dan Butnariu si ale lui panze minunate ce prezinta Sighisoara in diverse forme, care mai de care mai pitoresti, dupa cum puteti vedea in pozele de mai jos.

Plimbandu-te prin cetate, vei da peste Scara Acoperita ce duce la Biserica din Deal si la scoala gimnaziului evanghelic. In trecut, era numita si Scara Scolarilor pentru ca a fost construita spre a facilita accesul copiilor la scoala pe perioada iernii. Cele sase trepte cu una pauza simbolizeaza zilele saptamanii cand copiii mergeau la scoala, iar pauza- ziua de duminica, dedicata odihnei.

Initial, noi nu am trecut pe langa cele 175 trepte ce formeaza Scara Acoperita, asa ca am luat-o prin padure si am tot urcat sus pe deal, sa vedem unde ajungem. Si ce sa vezi? La Biserica din Deal, insa pe alt drum, ceva mai greu, dar a meritat pentru ca am admirat niste tufe minunate de liliac, dar si orasul de la inaltime. Va recomandam sa va luati magneti de aici, am gasit unul dintre cei mai draguti magneti din colectia noastra, sub forma de carticica, il puteti vedea in fotografiile de mai jos.

Daca tot ati urcat pana aici, mergeti si la cimitir, e deosebit, noi am petrecut ceva vreme plimbandu-ne printre morminte si admirand pietrele funerare si florile. E un cimitir evanghelic sau Cimitirul Sasilor, cum spun localnicii, iar cele mai vechi pietre funerare dateaza din secolul al XVIII-lea.

In Cetate mai puteti admira Casa Vlad Dracul, locuinta tatalui lui Vlad Tepes, care este restaurant si pensiune, Casa cu Cerb si alte pensiuni sasesti superbe.

Daca mergeti in Sighisoara, trebuie sa faceti cumva sa prindeti neaparat si o duminica aici pentru a face turul de la ora 12:00 cu Tobosarul Cetatii (Dorin Stanciu). Tobosarul e angajat de primarie, astfel ca turul e gratuit pentru turisti si nu trebuie sa il ratati, am zis! A fost unul dintre cele mai haioase si in acelasi timp informative tururi pe care le-am facut pana acum. Tobosarul e de fapt un artist super inteligent si amuzant care stie expresii in cateva zeci de limbi straine si prezinta la pas principalele obiective din Cetate si istoricul lor plus cateva legende urbane, dupa care bate in toba si spune „am zis!”. Stati pe langa turn duminica, in jurul pranzului, pentru a-l asculta pe el si in curand si pe „domnita” Stefania care il va acompania.
„Nu uitati, vorbele bune nu strica niciodata dintii! Am zis!”– asta e doar una din expresiile haioase pe care ni le-a zis in timpul turului.

Ca de fiecare data, ne-am orientat catre mancarea traditionala pentru ca asta ne place sa incercam mai mereu, insa de multe ori suntem dezamagite sa descoperim pizza si paste in locul retetelor noastre autohtone.
Din pacate, mancarea a fost singurul aspect care ne-a dezamagit in Sighisoara. Preturile sunt destul de mari, iar gustul lasa mult de dorit. Am ales special restaurantele mari, laudate pe diverse site-uri si bloguri, pentru a ne bucura de gustul mancarii romanesti, asa ca dezamagirea a fost si mai mare cand am degustat bucatele.
La Concordia am servit o ciorba de fasole in pita (Dorina era mega entuziasmata sa incerce felul asta) cu un gust groaznic de fiertura dulceaga cu felii uriase de morcov (si fasolea la conserva cu sare si piper cred ca ar fi fost mai buna decat chestia aia) si cu bucatele de carne, desi specificasem clar ca vrem fara si ni s-a confirmat ca se poate servi si fara afumatura. Ideea e ca Dorina e doar vegana si nu ar fi patit nimic daca nu vedea bucatile de carne si manca din ele, dar imaginati-va ce s-ar fi intamplat cu o persoana care e alergica! Cartofii au fost fazi si fara niciun gust, iar pastele gretoase din cauza smantanii de gatit puse in prostie. Bauturile (limonada si socata) de aici au fost chiar gustoase si au mai salvat putin situatia. Oricum, ideea e ca am asteptat peste o ora pentru niste feluri de mancare care pareau gatite in bataie de joc sau de un adolescent care incepe sa experimenteze in bucatarie.

Nici la Casa Vlad Dracul situatia nu a fost prea roz, mancarea oleaca mai buna, dar nu grozava, la fel si la restaurantul Casa Ferdinand. La Vlad Dracul ne-am amuzat super tare de doamna care ne servea, mai avea putin si ne dadea afara, ca sa poata sa plece si ea, desi restaurantul nu se inchisese inca si noi am ajuns acolo in jur de ora 20:00.

Singurul care a avut mancare buna a fost restaurantul Casa Franka, unde chiar nu ne asteptam. Ne-am dus acolo pentru panorama si eram convinse ca o sa fie totul mega scump, insa preturile au fost mai mici decat la toate celelalte, portiile generoase si totul foarte gustos. Va recomandam sa luati cina aici, astfel vedeti orasul de la inaltime atat pe zi, cat si pe timp de noapte.

Comments

comments