fbpx

Drumetie la Cabana Popasul Uriasilor

 

Pentru ca anul acesta de 1 iunie am avut liber, am decis sa ne prelungim weekend-ul si sa mergem in primul traseu montan pe 2021. Am vazut ca vremea nu era prea prietenoasa, asa am hotarat sa incepem cu ceva usor- un traseu in Muntii Baiului ce pornea din statiunea Azuga. Voiam sa mergem pana la Varful Urechea si apoi Varful Cazacu, urmand sa innoptam la Cabana Popasul Uriasilor ce ne fusese recomandata de o cunostinta.

Noi ne-am facut planurile cu cateva saptamani inainte si nu stiam ca va ploua zilnic incepand de la finalul lunii mai si pana la jumatatea lui iunie, insa chiar si cand am vazut ca e asa, am decis sa nu abandonam.

Ajunsi in Auzga ne-am gandit sa nu luam telegondola pana la cabana, desi ploua marunt si era foarte frig pentru ca venisem sa facem trasee si sa ne plimbam, nu sa ajungem sus in cateva minute (daca doriti sa luati telegondola sa stiti ca pretul pentru urcare este de 30 lei si urcat-coborat-40 lei).
Sunt doua variante de a ajunge la cabana:  fie urcand pe partia Sorica, fie pe traseul care incepe din oras, de la podul care trece peste apa Azugii.

Pentru ca am vazut pe Maps ca traseul care incepea din oras era mai lung, in jur de doua ore, ne-am gandit ca il putem scurta luand-o pe partie, dar mare greseala am facut 🙂 Am avut de urcat de ne-au iesit limbile de un cot ca ale cateilor care ne-au insotit pe traseu. Traseul e foarte abrupt si era cumva logic sa fie asa, fiind partie de ski, doar ca noi ne-am gandit doar la timpul pe care l-am putea scuti urcand pe acolo. De asemenea, citisem pe internet ca traseul care incepe din DN1 nu e foarte bine marcat, lucru care s-a dovedit fals pentru ca la intoarcere am venit pe el si traseu cu marcaje mai dese nu cred ca am vazut pana acum (triunghi albastru). E mult, mult mai usor traseul cu triunghi albastru, e ca o plimbare practic, spre deosebire de cel pe partie care ne-a testat serios rezistenta.

Dupa vreo doua ore am ajuns la cabana Popasul Uriasilor – am vazut-o abia cand am ajuns la vreo 1oo de metri de ea pentru ca de la jumatatea partiei a inceput sa fie super ceata si nu mai vedeam absolut nimic, nici in fata, nici in spate, eram practic ca intr-o bula. Ne-am bucurat enorm cand am dat de cabana pentru ca eram putin epuizati, ne era si frig- nu ne-am imbracat foarte gros pentru ca noi vazusem ca o sa fie 10-12 grade, insa sus erau vreo 5 grade si batea un vant napraznic de pareau temperaturi cu minus.

Ne-am bucurat tare mult cand Alex, Ela, David de la cabana ne-au intampinat cu un ceai fierbine de fructe de padure, care ne-a ajutat instant sa ne incalzim. Initial am fost mai reticenti cand am vazut ca in cabana vin numai rideri care erau plini de noroi din cap pana in picioare si povesteau cum fac traseul de coborare pana in Azuga in vreo 20 de minute si povesteau de intamplari de cand s-au dat cu placa acum cateva luni si ce scheme fac, iar noi ne simteam cam stingheri. Usor, usor am inceput sa intram in vorba cu Alex si Ela si ni se par niste oameni incredibil de ospitalieri si draguti. Ela si Alex au locuit la Bucuresti pana acum 3 ani cand au decis sa inchirieze cabana abadonata si sa o repuna pe picioare. Nu le-a fost deloc usor, avand in vedere ca si apa trebuie sa o cari de la cativa km departare, iar iarna, cand ingheata izvorul, sa vii cu apa din Azuga, insa au facut fata tututor provocarilor si au construit nu doar o camera de dormit pentru ei, ci si pentru turisti. Ela a fost profesoara de franceza, a lucrat si la una dintre cele mai cunoscute agentii de publicitate de la noi, iar acum e chef la cabana si face homeschooling cu David, iar Alex e monitor.

Ne-a placut enorm atmosfera cozy de la cabana Popasul Uriasilor si mai ales gazdele noastre 🙂

Mai dormisem la cabane in munti in trecut, asa ca stiam cum sunt conditiile si am ramas chiar surprinsi cand am vazut ca au curent electric si internet- alte cabane au generator si ai curent doar seara, 2-3 ore. In schimb, la caban Popasul Uriasilor nu au apa curenta si ne-am simtit fix ca in copilarie, la tara, cand ne turnam apa una la alta sa ne spalam pe maini sau pe dinti 🙂 Toaleta este afara, in apropiere de cabana ( asta e valabil cam pentru toate cabanele la care am mai fost).

Se doarme la prici- adica pe paturi de scanduri, in camera comuna. Pentru turisti exista o singura camera cu paturi suprapuse, unde incapeau lejer 15-18 persoane, poate chiar mai multe, insa noi am fost singurii cazati in acel weekend, probabil din cauza conditiilor meteo. Oricum, noi ne adaptam repede oricaror conditiii, nu suntem pretentioase cand vine vorba de locuit undeva pe termen scurt, chiar glumeam ca am putea participa la concursuri de supravietuire 🙂

Dupa ce am luat un pranz delicios si total neasteptat- chiar nu ne-am fi gandit sa degustam atatea feluri la o cabana si prezentate atat de frumos (am avut inclusiv 3 feluri de desert: negresa, cheesecake si inghetata de casa), am iesit si am incercat sa mergem spre varful Urechea. Ela ne-a avertizat sa ne ne avantam daca nu e vizibil traseul, asa ca dupa aproximativ un kilometru, ne-am intors la cabana pentru ca nu aveam nicio sansa sa facem traseul pe ceata aia. Am mai vorbit cu David, care la doar 10 ani deja se dadea cu bicicleta si facea trasee cu adultii si ne-a mai povestit una, alta despre zona.

Credeam ca ziua e pierduta si o sa stam la cabana la povesti, insa Alex ne-a propus sa mergem la o plimbare cu ATV-ul utilitar si nu am stat nicio secunda pe ganduri. Alex si Ela ne-au dat geci anti-vant si am pornit in aventura zilei 🙂 La inceput ni s-a parut groaznic pentru ca noi nu suportam viteza si ne era atat de frica, mai ales cand eram pe marginea vreunei rape, dar apoi ne-am obisnuit cu adrenalina si am inceput sa ne bucuram de peisaj. Am ajuns si la varful Urechea, am trecut si prin apropiere de Cazacu si ne-am oprit in padure sa verificam daca s-au facut ciupercile.

Noi, invatate cu manatarcile si galbiorii de la noi de la tara, ne uitam pe jos dupa ciuperci, dar apoi Alex ne-a povestit ca in zona cresc pe trunchiurile de copac cu muschi, iar specia respectiva e un soi de pleurotus. La scurt timp am descoperit un trunchi cu un stol mare de ciuperci, pe care le-am servit pane la cina, alaturi de sos tzatziki si pesto cu leurda, pui cu bere, pateuri cu branza, cu leurda si carnaciori si cartofi prajiti cu branza rasa si un toi (un paharel mic, gen shot) de visinata.

Dupa masa, ne-am mai uitat la un documentar, am mai stat la povesti langa soba unde troneaza mandra Ursa, catelusa familiei si ne-am dus la culcare pe la 22:30 pentru ca deja eram franti de oboseala. Am avut radiator in camera, a fost foarte cald, asa ca nu va faceti griji nici daca veniti cand e frig afara 🙂

Ne-a placut enorm de Alex si Ela, ne-au tratat ca pe cineva din familie, sunt niste oameni extrem de prietenosi, cu siguranta o sa mai revenim la cabana, poate chiar la iarna, Alex e si monitor si ne-a invitat sa ne invete sa ne dam cu placa 🙂
Legat de preturi, acestea nu sunt fixe, fiecare lasa cat doreste.

Daca sunteti muntomani si vreti sa faceti trasee prin muntii Baiului, va recomandam sa treceti pe la cabana Popasul Uriasilor, macar la un ceai si o prajitura, chiar daca nu innoptati acolo.

anotherside of me popasul uriasilor

anotherside of me cabana popasul uriasilor
traseu cabana popasul uriasilor

flori muntii baiului
cabana popasul uriasilor

popasul uriasilor muntii baiului

masa cabana muntii baiului

mancare popasul uriasilor ciuperci muntii baiului

cazare la prici popasul uriasilor

anotherside of me plimbare ATV muntii Baiului

popasul uriasilor

apus muntii baiului

apus muntii baiului vara

ATV muntii baiului

Comments

comments

1 Comment

  1. Leo
    februarie 2, 2022 / 6:21 pm

    Superba povestire! Abia astept sa ajung pe acolo.Super peisaje si armonie cu natura.

Privacy Policy